Viata de licean

Acesta este noul meu fic...abia l-am inceput. Inainte sa pun primul capitol vreau sa va spun ca ficul este inspirat din viata mea reala si ca unele dintre personaje au trasaturile colegilor mei...


Un nou coleg, noi sentimente


La un liceu din orasul Tokio era mare agitatie, mai ales intr-o anumita clasa unde urma sa vina un nou coleg. Doua fete, care faceau parte din acea clasa se uitau pe geam,privind copiii care erau in curte jucand fotbal sau volei .Cea inalta avea parul negru ca taciunele, putin mai lung decat umerii si ochii tot negrii. Aceasta purta o bluza neagra cu o floare rosie pe ea si o pereche de blugi cu taieturi.Colega ei avea parul saten acemanatoare cu castana neinvelita in spini, lung si ochii caprui.Ea purta un tricou alb cu o chitara neagra pe spate si o pereche de blugi.
-Kira,cum crezi ca va arata noul nostru coleg?a intrebat fata bruneta.
-Nu stiu,o sa se sune in cateva minute,a raspuns satena cu un zambet cald pe fata.
Spre ghinionul lor chiar atunci clopotelul a sunat anuntand sfarsitul recreatiei spre dezamagirea multor elevi. Oftatul brunetei s-a auzit in timp ce ii parea rau deoarece iar incepeau orele. Cele doua fete s-au indreptat cu pasi lenti spre clasa discutand anumite lucruri.Inainte ca sa se aseze in banci pe usa si-a facut apaitia profesoara de matematica urmata de un baiat brunet si cu ochii de aceeasi culoare.Acesta purta un tricou negru,stramt pe corp,o pereche de pantaloni negri si la gat avea o curelusa neagra din piele. Ochii lui nu exprimau nimic, poate decat ura si indiferenta.
-Copii,acesta este noul vostru coleg Yukiru Phoenix,s-a transferat astazi la liceul nostru,a anuntat profesoara.
-Mda...Stiti cum ma cheama si as vrea sa va mai spun doar ca prietenii imi pot spune Yu sau Yuki.
-Da,Yukiru.Acum du-te si asaza-te in locul liber de langa Yukira, ca sa putem incepe ora.
Baiatul s-a indreptat caatre locul indicat de profesoara, privind-o pe fata cu care avea sa stea in banca. Daca ochii lui ar putea ingheta atunci Yukira ar fi deja un cub de gheata. Ora a trecut in zbor iar cei doi nu au fost deloc atenti la ce a spus profesoara.In pauza Kira s-a dus repede la bruneta si ducand-o in spatele clasei, a asaltat-o cu intrebari:
-Cum ti se pare tipu’?Crezi ca este o coincidenta ca numele voastre incep cu Yukir?Iti place?Ai vorbit cu el?
-Oho,mai incet cu intrebarile!Ce pot spune...Yukiru e chiar dragut dar nu ma baga deloc in seama...Toata ora s-a uitat pe geam si era sa ma dea jos din banca pentru ca a stat lipit de mine...
Satena a facut ochii mari asteptand continuarea propozitiei dar chiar in acel moment brunetrul isi face aparitia ciocnindu-se „accidental” de bruneta reusind sa o tranteasca pe jos si sa o loveasca cu capul de coltul bancii.Un tipat de durere s-a auzit in toata clasa facand elevii sa tresara.Acum Yukira era aproape lesinata si il privea pe Yukiru, care incerca sa o ridice de pe jos.
-Cum te simti?a intebat acesta cu raceala in voce.
-B..bine...putin cam ametita dar bine...
Langa ea au venit si celelalte prietene ale sale Ayame, Atanih, Sayuki si Mika intreband-o daca nu vrea sa mearga la cabinetul medical.Nervoasa, bruneta a zis ca nu vrea si a plecat de langa colegele sale, in banca.Acolo se afla Yukiru care o privea pe fata dar nu indraznea sa spuna niciun cuvant.Pe usa a intrat profesorul de engleza, care avea sa predea in timpul ultimei ore.Brunetul ii tot spunea colegei sale de banca ca ar fi bine sa se duca la cabinetul medical sa ii puna putina gheata pe locul unde s-a lovit ca sa nu faca un cucui.
-What are you talking about,Yukiru?About the lesson?What did I said?a intrebat profesorul intr-o engleza perfecta.
-Er...nothing but...oh,yes, my classmade,Yukira is having a terrible...
-Nu mai vorbii in engleza ca totusi nu intelegem nimic si ai multe greseli!
-Colega mea de banca s-a lovit cu capul de coltul bancii si acum o doare foarte tare...
Barbatul ii trimite pe cei doi acasa si ii spune clar baiatului ca Yukira sa doarma la el in aceea seara pentru ca este foarte periculos sa te lovesti la cap.Pe drum spre casa lui Yukiru,fata se gandea la noul ei coleg de clasa. Oricum era revoltata, nu dorea sa doarma la baiat nici daca i-ar fi taiat cineva capul.
„Chiar e frumos acest baiat....”Nu a reusit sa isi termine sirul gandurilor deoarece brunetul a anuntat ca au ajuns in fata casei lui.Era o vila cu doua etaje, vopsita in portocaliu si galben.Odata ce au intrat pe poarta Yukira s-a speriat de cainele Ciobanesc-carpatin pe care il avea baiatul.Cainele era inalt cat o masa si blana ii era maro.Imediat ce s-a linistit a intrat in casa mai exact in living.Sufrageria era vopsita intr-un albastru deschis superb si era mobilata cu bun gust: o canapea din piele maro,doua fotolii de aceeasi culoare cu canapeaua,o masuta din sticla asezata in fata canapelei si pe perete trona un mare televizor cu plasma.La inceput,a ezitat putin nereusind sa spuna nimic,decat sa se balbaie.
-Asaza-te pe canapea in timp ce eu iti aduc gheata,ca sa ti-o pui pe cucui si ceva de baut,o anunta cu o voce calda Yukiru.
-Nu,nu e nevoie,voi merge acasa...
Baiatul nu a lasat-o sa plece zicandu-i ca trebuie ca in seara aceasta sa doarma la el acasa.Rosie la fata,adolescenta a acceptat dar nu inainte de a mai comenta.In timp ce brunetul era la bucatarie fata se gandea la el."Ce cald a vorbit adineauri cu mine...de parca ar fi fost o alta persoana...".
La ora opt seara brunetul s-a dus sa ii arate colegei sale de banca camera in care va dormi.Camera era vopsita in rosu si galben,culorile preferate ale fetei.In incapere trona un pat dublu acoperit cu un asternut rosu,o noptiera pe care era o lampita,un dulap din lemn de brad si ca in sufragerie,o plasma.Din nou fata fara glai a ramas.Yukiru a coborat in sufragerie in timp ce adolescenta s-a dus la baie ca sa faca un dus.In sufragerie,brunetul a auzit telefonul Yukirei sunand.S-a dus sa ia telefonul sa vada cine era,cand a vazut ca a primit un mesaj de la Kira.Curios din fire, s-a asigurat ca fata e inca la dus si a inceput sa citeasca mesajul.
„Cum e acasa la tipul ala super sweet?Este foarte, foarte dragut!!Auzi...intr-o pauza a venit diriga si ne-a anuntat ca weekend-ul asta mergem in excursie in...stai ca am uitat...a da...Kyoto...Maine trebuie sa aducem neaparta banii mai ales ca vin foarte moolti colegi.Ti-am oprit eu loc iar lui Yukiru i-a oprit parca...Riku!Te pup!Ne vedem tomorrow la school!”
„Oau,frate,fata asta vorbeste in mii de limbi...”gandi Yu.
Chiar in acel moment s-a intors si fata citind mesajul trimis de cea mai buna prietena a ei.Politicos, ca deobicei, brunetul pregati cate ceva de mancare si apoi bruneta s-a retras in camera ei.S-a uitat la un film horror, filmele care-i placeau cel mai mult si dupaia s-a culcat realizand ca deja era ora unu noaptea.

Poze:

Yukira: http://www.gothicwallpaper.info/images/wmwallpapers/Cute-Gothic-Anime-Girl-1.jpeg

Kira: http://illiweb.com/fa/pbucket.gif

Yukiru: http://i116.piczo.com/view/3/5/z/z/g/5/a/j/y/p/m/h/img/t183708004_14268_3.jpg

Riku: http://illiweb.com/fa/pbucket.gif



Astept moolte critici si daca merit, laude
~*~Bye~*~

Imi e interesant.
Dar totusi, nu cred ca trebuia postat la aventuri... Ma rog.
Imi place. Inceputul e interesant, ca o viata normala de licean care e saturat pana-n gat de liceu.
Mie una imi place :-??
>:d< Succes la scris in continuare and See ya!

Acum sa vedem , am promis ca il comemntez :

acemanatoar - asemanatoare poate

Spre ghinionul lor chiar atunci clopotelul a sunat anuntand sfarsitul recreatiei spre dezamagirea multor elevi - nup , te rog mai multa atentie , e vorba de repetitie aici , nu se leaga

reusind sa o tranteasca pe jos si sa o loveasca cu capul de coltul bancii. - sa fim seriosi...numai bine nu se puteam simti dupa asta nu crezi ?

care avea sa predea in timpul ultimei ore. - exprimarea...hmmm....mai lucreaza la ea ca suna aiurea

camera in care va dormi.Camera - haide draga mea , puteai gasi un inlocuitor ca sa nu te repeti

Din nou fata fara glai a ramas. - ai vrut tu sa faci fic-ul mai interesant , dar inversiunea asta nu prea da bine aici

Am terminat cu criticile cele mai importante . Sa vedem acum capitolul in ansamblu : deci tu scrii binisor , se vede ca ai o stralucire acolo undeva , de talent nu duci lipsa e clar . Numai ca draga mea , munca ar trebui sa faca mai multa parte din tine . Te descurci la exprimare cat de cat , ideile sunt bune , nu faci multe greseli de tastare si nici gramaticale , dar ... treci cam repede peste actiune ceea ce nu ma multumeste . Te grabesti cam mult ! Incearca s-o iei mai usor ! Si semnele de punctuatie.....le manaci ca pe ciocolata ! Mai multa grija te rog ! Am vazut ca poti si acum m-am convins ca ai talent ! O sa urmaresc evolutia ta si sper sa progresezi ! Abia astept next-ul si sper sa tii cont de criticile mele ! Gambate kudasai !

Deci o luam cu inceputul
1. Descrierea este, insa e cam multa si seaca si scuze..dar ajunge sa plictiseasca
2.Well, dialogul e cam sec mai ai de lucrat la el
3. Well incearca sa te joci cu mai multe cuvinte si sa iti creezi singura metafore/figuri de stil sau ce mai vrei tu pentru ca altfel devine banal

Acum:

Oftatul brunetei s-a auzit in timp ce ii parea rau deoarece iar incepeau orele

-nu are sens, incearca sa o reformulezi cat sa capete un sens
Ce pot spune? In asamblu mai ai de lucrat destul de mult, mult dintre cea ce ai scris e sec, sau destul de sec incat sa nu iti permita sa termini de citit. Nu e o jignore doar o atentionare, mai citeste cateva romane[cateva mai multe chiar] si formeaza-ti un stil. Succes in continuare draga mea.

Un fic dragutel ce pot sa zic...
Ai cateva greseli de tastare si cateva de exprimare care nu am sa le mai insir avand in vedere ca au facut'o altii.
Ai descris personajele, ceea ce e bine doar ca trebuia sa folosesti mai multe figuri de stil, imagini artistice nu sa zici pur si simplu ca are niste blugi, e bruneta si are doi ochi.
Spre final am observat ca te'ai grabit, ai insirat pur si simplu ce au facut ei.
Daca acelei fete ii place de tipul respectiv trebuia sa si descrii umpic momentul cand ea il vede, ce face etc, chiar daca nu a fost dragoste la prima vedere.
Pana acum nu am vazut nimic special...sper sa ti cont de sfaturile mele ^^

Multumesc pentru commenturi! Acum o sa postez nextu'...

Ultimele pregatiri pentru excurisie

Soarele a aparut voios pe cer anuntand inceputul unei noi zile de scoala. Intr-o vila era mare agitatie. Yukira alerga prin casa cautandu-si telefonul mobil, iar Yukiru se incalta, privind-o amuzat pe colega sa. Odata ce au ajuns la scoala, bruneta s-a indreptat catre banca unde stateau fetele, mai precis:Kira, Ayame, Atanih, Sayuki si Mika. Pe de alta parte Yukiru s-a dus catre locul unde stateau: Riku, Ren,Strify si Shin.
Dupa ce si-a lasat ghiozdanul pe banca Yukira a fost bombardata cu intrebari despre cum a fost la Yukiru. Acelasi lucru s-a intamplat in tabara unde erau stransi baietii, numai ca cei doi au fost salvati de soneria ce indica inceputul orelor. Brunetul era impacientat din cauza colegei sale de banca, o credea unica si totusi credea ca nu sunt potriviti. Poate ca prietenii nu vor mai vorbii cu el daca se intelege asa de bine cu ea.
Prima ora era cea de desen, la care profesorul a intarziat zece minute. Accidental, spre finalul orei, Yukira a varsat apa din paharelul de plastic asezat la mijlocul bancii, lichidul udand parchetul de sub banca lor.
-Esti proasta?! Puteai sa ne uzi hainele si cartile! Se rasti baiatul.
Niciun raspuns. Fata a fugit din sala de curs, urmata de Kira care s-a uitat cu o privire glaciala la brunet. In pauza cel mai bun prieten al lui Yu, Riku s-a apropiat de el punandu-i mana pe umar.
-Stiu ce simti acum. Crezi ca ai facut o mare prostie mai ales ca pe acea fata tu o placi... Dar mai ai timp, caut-o si cere-ti scuze.
-Riku...
Riku era un baiat inalt cu parul gri si ochii rosiatici.La gat purta, ca de obicei, un medalion din argint. Acesta era imbracat cu o camasa neagra si o pereche de jeansi albastri si in picioare niste tenisi.
A fugit in curte unde, pe o banca, a vazut-o pe bruneta vorbind cu Kira. S-a dus cu pasi mici catre ea vrand sa-i spuna:
-Imi pare rau pentru ce ti-am spus nu....
-Nu ma intreseaza scuzele tale, acum cara-te de aici! Tipa fata uitandu-se urat la el.
-Dar... se va suna in cateva minute.... nu vi in clasa?
Fata nu s-a sinchisit sa raspunda doar a plecat de langa colegul sau lasandu-l si pe el si pe Kira cu ochii-n soare. Dorea sa fie singura cu propriile ei ganduri, departe pana si chiar de Kira. A urcat pana la ultimul etaj al scolii unde, intr-un vechi laborator de biologie era un balcon plin de multe flori. Acolo isi petrecea uneori timpul singura, fara vreunul dintre zecile de elevi cu care era prietena. Statea pe micul scaun din lemn uitandu-se pe geam. Oare ei chiar ii placea de acel baiat? Nu stia de ce a fost asa de afectata de spusele brunetului, de cand era la acel liceu, niciodata nu se intamplase asa ceva. Simetea cum inima ii este frata si nu dorea ca acest lucru sa se intample din nou. O singura fata stia ca ar putea-o ajuta si aceea era Atanih. Ora incepuse de zece minute si s-a hotarat intr-un final sa mearga in clasa. Odata ajunsa in fata usii de lemn s-a gandit la o scuza plauzibila pentru cel ce preda ora aceea. Sfioasa, a deschis usa intrand in clasa.
-Domnisoara, de ce ati intarziat?
-Imi pare rau doamna profesoara dar m-au sunat parintii si mi-au spus ca trebuie sa stau cu... Alice pentru a-si astepta parintii, deoarece ii era rau.
Profesoara o pofti in banca. ”Am reusit sa o pacalesc!” isi spune ea in gand, multumita ca a gasit o scuza. Ora a trecut in zbor iar fata nici macar nu s-a uitat la baiat. In recreatie aceasta a luat-o de mana pe Atanih care statea impreuna cu un coleg, ducand-o pe hol. Atanih era o fata inalta cu ochii mov si parul roz, lung. Aceasta purta o bluza alba, o pereche de blugi si niste tenisi negri. Probabil ca rozalia parea o fata inocenta dar bruneta stia multe lucruri despre ea, pe care nu le-ai fi banuit. Spre exemplu ea trecut prin multe intamplari legate de baieti si Yukira era hotarata ca Atanih sa o ajute.
-Am nevoie de ajutorul tau...
Atanih a acceptat imediat fiindca era o buna colega si intr-un fel prietena cu Yukira. Bruneta i-a povestit fetei cat de rau se simte di cauza a ceace a spus colegul ei de banca, iar raspunsul rozaliei a fost:
-Nu ai de ce sa fi pe veci suparata pe el, fiecare om greseste uneori. Avand in vedere ca a venit dupa tine si si-a cerut scuze inseamna ca regreta cuvintele pe care ti le-a adresat.
Fata i-a multumit politicos chiar nu avea de ce sa mai fie suparata pe el. Chiar atunci baiatul a venit la ea cerandu-si inca o data scuze. De data aceasta a fost cu mult mai diferit: bruneta i-a zambit sarutandu-l incet pe obraz si facandu-i cu ochiul, apoi disparand din clasa. Pe hol, aceasta s-a intalnit cu o veche prietena. Erau impreuna in echipa de bascket a scolii de 2 ani. Prietena ei era mai inalta decat ea, avea parul mov prins in doua codite si ochii albastrii asemanatori la culoare ca oceanul. Numele ei era Mayu.
-Ce mai faci? A intrebat Mayu.
-Ce sa fac... nimic nou... vroiam sa-ti zic ca weekendul asta nu pot veni la antrenament pentru ca merg cu clasa intr-o excursie. Te las pe tine capitan pentru acest antrenament.
-Bine, distractie placuta! Sa-mi spui si mie cum a fost! Hai ca eu merg in clasa pentru ca se suna in cateva secunde!
In drum spre banca ei Kira a tras-o in spatele clasei intreband-o daca este adevarat faptul ca l-a pupat pe Yu. Yukira a aprobat ferm din cap neobservand ca toti baietii se uitau la ea. Usa s-a deschis facandu-si aparitia diriginta, doamna Rose, care tinea in mana cateva hartii. Dupa abijnuitul salut aceasta s-a ajezat la catedra punandu-si ochelarii.
-Sa vedem.... aproape toata clasa vine in excursie si, dupa cum mi-ati spus asa ve-ti sta in camere si in autocar: Kira si Yukira, Atanih si Ayame, Sayuki si Chiemi, Mika cu Karen, Michie cu Layla si Haru cu Hayaka. Acum baietii: Yukiru cu Riku, Ren cu strify, Shin cu Koji, Hoshu cu Ryouta, Kanji cu Ryuu, Sen cu Tetsuya si Yukio cu Naoto. Asa veti sta si in camere. Acum, voi va trebui sa hotarati impreuna ce sa va luati la voi. M-am hotarat si cum veti sta in autocar. Pe randurile din spatele soferului vor sta: Hoshu si Ryouta, Sayuki si Chiemi, Yukira si Kira, Yukiru si Riku, Ren si Strify, Shin si Koji, Mika si Karen. Pe celalalt rand vor sta: Atanih si Ayame, Michie si Layla, Haru si Hayaka,Kanji si Ryuu, Sen si Tatsuya, Yukio si Naoto. Cam asta a fost tot... va suna in cateva minute deci puteti iesi de acum in pauza.
*


* *
Odata ce a ajuns acasa mama lui Yukira a intrebat-o pe fata de ce noaptea trecuta nu a fost acasa. Bruneta i-a explicat ca cineva a lovit-o pe hol si ca a dormit acasa la Kira. Motivatia pentru ca nu si-a anuntat mama a fost cea mai simpla: „Mi se descarcase telefonul...”. Dupa ce au mai discutat ele doua putin despre excursie, fata s-a dus repede in camera ca sa-si faca bagajul deoarece maine plecau. Camera era vopsita in rosu si alb iar pe tavan era pictat, cu negru, un dragon. In camera era un televizor cu plasma, un pat cu un asternut rosu, un birou pe care era asezat frumos un laptop si o imprimanta, langa pat o noptiera cu o lampa si o mini canapea rosu cu negru, pe care statea deobicei Kira cand dormea la ea. A luat din masivul dulap de lemn un geamantan negru. Problema era canu stia ce haine sa-si ia. Ca in fiecare familie, cand cineva nu stie cu ce sa se imbrace apeleaza, cel mai des, la mame. Dupa un strigat indelungat pe usa si-a facut aparitia doamna Vanessa. Era o doamna inalta cu parul saten si ochii negri.
-Ce s-a intamplat, draga mea?
-Sti ca maine plecam in excursie si eu nu stiu ce haine sa-mi iau la mine! Urla disperata fata.
Vanessa s-a uitat prin dulapul fetei pana cand a scos cateva bluze cu maneca lunga, cateva cu maneca scurta, o pereche de pantaloni de trenning si un hanorac. Bucuroasa, pentruca mama ei a ajutat-o din nou, Yukira a inchis geamantanul asezandu-se in pat si deschizandu-si laptopul ca sa vada cine este pe mess. Spre bucuria ei era Kira. Bruneta a purtat o discutie foarte lunga cu prietena sa discutand despre ce isi vor lua in excursie. Pe la ora 11 seara ea a inchis laptopul, luandu-si o geanta mica in care a bagat un DVD portabil, laptopul, MP3-ul, cateva filme si niste reviste. Fiindca se facuse tarziu aceasta si-a pus pjamaua rosie si s-a bagat in pat pentru a se culca.

Sper ca v-a placut...astept critici!
~*~Bye~*~

Sincer tu creca nici nu ai citit ce am zis eu
Nu am observat niciun progres...
La un moment dat devenise chiar plictisitor

-Sa vedem.... aproape toata clasa vine in excursie si, dupa cum mi-ati spus asa ve-ti sta in camere si in autocar: Kira si Yukira, Atanih si Ayame, Sayuki si Chiemi, Mika cu Karen, Michie cu Layla si Haru cu Hayaka. Acum baietii: Yukiru cu Riku, Ren cu strify, Shin cu Koji, Hoshu cu Ryouta, Kanji cu Ryuu, Sen cu Tetsuya si Yukio cu Naoto. Asa veti sta si in camere. Acum, voi va trebui sa hotarati impreuna ce sa va luati la voi. M-am hotarat si cum veti sta in autocar. Pe randurile din spatele soferului vor sta: Hoshu si Ryouta, Sayuki si Chiemi, Yukira si Kira, Yukiru si Riku, Ren si Strify, Shin si Koji, Mika si Karen. Pe celalalt rand vor sta: Atanih si Ayame, Michie si Layla, Haru si Hayaka,Kanji si Ryuu, Sen si Tatsuya, Yukio si Naoto.

Si crezi ca intereseaza pe cineva ca Mika cu Karen stau impreuna in camera?
Ai foarte multe personaje, unele care stau degeaba, eu deja nu mai inteleg nimic la faza asta...
Ar trebui sa se vada o oarecare atractie intre cei doi insa sunt chiar usor blegi.

Ai inceput sa descrii lumea pe'acolo cam degeaba, multe enumeratii fara sens, trebuia sa folosesti mai multe figuri de stil, imagini artistice nu sa zici pur si simplu ca are niste blugi, e bruneta si are doi ochi.

A doua parte mi se pare chiar fara sens...ai zis ce a mai facut ea acasa si cum o ajuta maicasa sa'si aleaga lucrurile.

De asemena, am mai observat niste mici greseli de tastare...

-Esti proasta?! Puteai sa ne uzi hainele si cartile! Se rasti baiatul.

Replica asta e puerila rau, nu crezi?


Stiu ca am fost cam dura insa al doilea capitol e usor boring...incearca sa folosesti mai multa descriere mai ales cand vine vorba de cei doi si nu mai enumera toata scoala.

Sa vedem acum ce avem aici :

o credea unica si totusi credea ca nu sunt potriviti. Poate ca prietenii nu vor mai vorbii cu el daca se intelege asa de bine cu ea. - hai sa fim seriosi....ce e asta aici , draga mea ? nu se poate....e aiurea ...zz ca e scoasa replica dintr-un film de-ala de prost gust ..nu e bine

frata - ce face ? de unde ai scos si cuvantul asta ? furata poate...

intreband-o daca este adevarat faptul ca l-a pupat pe Yu. - haide , mey...ma dezamagesti...

abijnuitul - obisnuitul

ve-ti - veti


Kira si Yukira, Atanih si Ayame, Sayuki si Chiemi, Mika cu Karen, Michie cu Layla si Haru cu Hayaka. Acum baietii: Yukiru cu Riku, Ren cu strify, Shin cu Koji, Hoshu cu Ryouta, Kanji cu Ryuu, Sen cu Tetsuya si Yukio cu Naoto - si faina , branza , carne , lapte.....ce e asta ? Lista de cumparaturi ? Nu , draga mea , sa nu te mai prind ca faci asa ceva ca ne certam clar?

canu - ca nu

pentruca - pentru ca

Bruneta a purtat o discutie foarte lunga cu prietena sa discutand despre ce isi vor lua in excursie - repetitie....boring girl....ce e asta ? mi-e somn

Mdea.....capitolul asta a fost mai plictisitor si mai prostesc ca oricare altul . Mi se pare aiurea.....bagi asa personaje doar de dragul de a le baga si pur si simplu m-ai ametit cu toate astea ! Actiunea este grabita iar si ...in fine....am impresia ca am ratat o parte buna din capitol...in fine , vezi ca nu e prea reusit capitolul asta ! In fine , ai mai multa grija pe viitor ! Gambate kudasai !

Asa...un nou capitol care (sper) sa fie mai bn decat celalalt... So enjoy!

Plecarea

La ora sase dimineata, cand soarele abia rasarea, in camera brunetei a intrat mama acesteia.
-Este ora sase, draga mea, scoala-te! Trebie sa mergi in excursie!
Insa Vanessa nu a primit niciun raspuns de la fata ei, doar un marait. Femeia s-a dus la baie, si-a udat mainile cu apa rece si s-a intors in dormitor. Si-a pus mainile reci pe fata brunetei care a sarit din pat. Inca somnoroasa, s-a dus la baie ca sa-si faca toaleta de dimineata. Apoi, incet, incet s-a intors in dormitor incepand sa se imbrace. Si-a ales o bluza rosie cu maneca scurta si desigur blugii ei favoriti. In drum spre bucatarie, o tot bodoganea pe mama ei fiindca nu i-a placut modul in care a fost sculata. Pe masa era o farfurie cu mancare si un pahar de suc de portocale. Inainte sa mance s-a uitat la ceasul asezat pe perete care indica ora sase si un sfert. Dupa ce a luat micul de jun avea o noua problema, nu isi gasea tenisi. A luat-o la fuga catre dormitorul mamei sale pentru a o intreba unde sunt. Odata ce problema a fost rezolvata si-a pus geaca pe ea, si-a luat trollerul si geanta si a plecat catre liceu. Nu statea foarte departe, la vreo doua strazi de mers. Avea emotii deoarece nu stia cum va fi, daca se vor distra si daca vor vizita o groaza de manastiri. Odata ce a ajuns in fata liceului a vazut autocarul si pe Kira. Grabita, s-a dus la prietena ei intreband-o daca si-a luat tot ce au stabilit. Raspunsul prietenei sale a fost afirmativ, Kira nu uita niciodata nimic acasa. Chiar in acel moment doamna Rose si-a facut aparitia printre adolescenti. Aceasta i-a anuntat pe cei prezenti ca vor pleca in zece minute.
-Sa mergem! S-a auzit tipatul doamnei.
Odata in autocar, fiecare s-a asezat pe locul stabilit cu o zi inainte. Cand a a plecat autocarul Kira spune fericita, in timp ce-si da jos geaca:
-Ce bine va fi fara parinti!
Toti adolescentii erau de acord cu ea. O excursie fara parinti insemna un nou prilej pentru a se distra. Imediat bruneta si-a scos din geanta DVD-ul portabil si au inceput sa urmareasca un muzical numit „The way we are”. Vazand la ce se uita fetele Riku si Yukiru au incercat sa le enerveze pe fete. Prima data au inceput sa tipe atat de tare incat nu se mai auzea nimic din acel film si apoi au inceput sa le miste scaunele. Nervoase, cele doua le dau amandurora cate un pumn in cap. Au trecut doua ore de cand au parasit orasul. Abia acum incepea distractia. Michi, o fata cu parul alb si ochii rosii, i-a dat soferului un CD cu muzica rock, preferata tuturor celor din autocar. Toti s-au strans in spatele autocarului si au inceput sa danseze si sa cante. La o frana mai brusca bruneta mai avea putin si sarea prin parbriz daca Ren nu ii prindea mana. Ren era un baiat de aceeasi inaltime cu fata, cu parul alb ca neaua si cu ochii rosii de aceeasi culoare cu sangele. Fata ii multumi baiatului cu parul alb pentru ca a salvat-o. S-a dus incet sa se aseze pe scaunul ei pentru a se calma, a tras o sperietura! Doamna Rose i-a obligat pe elevi sa i-a loc pe scaune pentru ca sa nu se mai intample un nou incident. Dintr-o data autocarul a intrat pe un drum plin de gropi. Marea masina se zdruncina si provoca zgomote ciudate de parca gemea. Yukira si Kira isi iau I-podurile si incep sa asculte muzica, nemai auzind nimic din ce se vorbeste in masina. Dintr-o data de pe scaunul din spatele lor s-a sculat brunetul care se duce la diriginta si ii spune ca nu se simte bine. Diriginta o muta pe Kira in locul baiatului si pe el in locul satenei. Baiatul era intr-un fel bucuros ca sta cu ea in autocar, chiar daca pentru o perioada nu prea lunga. Brunetul o privea pe fata cum dormea, parea un inger care a coborat pe pamant. Fiindca nu se simtea prea bine si-a inchis si el ochii pentru o secunda. Pana si cand inchidea ochii o vedea pe Yukira, isi amintea de pupicul pe care i l-a dat, incepea sa-i placa din ce in ce mai mult de ea. La o zdruncinatura mai puternica Yukira si-a lasat capul pe umarul brunetului, ea nestiind ca acum in locul satenei era Yuki. Obrajii baiatului au capatat o noanta rosiatica, dar o lasa pe fata sa doarma in continuare. Ren s-a ridicat de pe scaun strigand-o din nou pe doamna Rose.
-Cat mai avem? Ne-am plictisit!
-Nu mai avem mult, Ren, acum asaza-te! Femeia accentua ultimul cuvant, baiatul asezandu-se imediat.
Dupa ce s-a asezat a vazut-o pe Yukira cum dormea cu capul e umarul lui Yukiru. Era putin gelos pe el deoarece toate fetele din clasa il placeau, datorita exemplului dat de Ayame ieri.

~*~Flachback~*~

O fata cu parul mov si ochii de aceeasi culoare s-a dus catre locul unde erau adunate toate fetele din acea clasa, se duce in mijlocul lor si intreaba:
-Nu-i asa ca Yukiru este cel mai dragut baiat din toata scoala?
Toate fetele au inceput sa zica cat de dragut putea sa fie brunetul si ce destept era. Ren era cel care le auzise discutia si cand il vazu pe baiat, se incrunta si iesi nervos din clasa.

~*~End Flashback~*~

Nu i-a placut niciodata ca cineva sa fie mai frumos ca el, dar ce putea face? Injura, incet printre dinti apoi isi indrepta privirea catre Strify, prietenul sau cel mai bun. Strify era un baiat bine cladit, parul sau minunat, albastru se asemana cu culoarea oceanului si ochii caprui. Baiatul cu parul albastru se juca pe un PSP si de fiecare data cand pierdea repeta un singur cuvant, pe care l-a spus si in acel moment:
-La dracu! Iar am perdut!
Vocea lui rasuna in intregul autocar facand-o pe diriginta sa-l certe inca o data. Femeia se saturase sa ii tot faca observatii baiatului deoarece el tot nu tinea cont de ele, mai bine zis ce ignora.
-De cate ori trebuie sa-ti spun asta? Nu sunt taicatu! Nu mai folosi acest cuvant pentru ca este urat! Se rasti doamna Rose.
Cand a auzit cuvantul „tata” Strify si-a adus aminte de tatal pe care l-a pierdul la varsta de numai trei ani. Tatal i-a murit intr-o explozie produsa la o hidrocentrala. Baiatul trecuse peste acea intamplare dar in minte i-a ramas amintirea acelei zile nefericite.
„In ziua in care tata a murit era aniversarea mea si el a ajut treaba la servici si a plecat la prima ora. Nu trebuia sa stea prea mult, trebuia doar sa semneze niste hartii. Cand era gata de plecare o explozie a omorat toti oamenii care lucrau acolo...” gandi Strify.

Galerie:

Michi - http://www.quizilla.com/user_images/M/MU/MUN/munkeecrazee/1152240889_ilydreamer.jpg

Ayame -http://www.quizilla.com/user_images/L/LO/LOO/loosingsanity/1148253069_tsdarkness.jpg

Ren - http://www.manga-anime.ro/mkportal/modules/gallery/album/a_3778.jpg

Strify - http://www.quizilla.com/user_images/A/AC/ACC/AccexberElex1/1191100398_blue-boy.jpg

asa....sa vedem ce-i pe-aci
critici:
de jun- dejun

Cand a a plecat autocarul Kira spune fericita

spuse poate...timpurile verbale!!
faci repetitiim, papi virgule si mai sunt niste greseli, dar te maltrateaza destul Sayoko
laude:
idei bune, descriere la fel....
parere:
mi-a placut la final fraza aia....poate vedem si decese mai stii? astept sa vad ce urmeaza si daca moare careva...spor la scris

trebie - trebuie
a a pecat - a plecat(un singur a este de ajuns)
I-podurile - Ipod-urile
noanta- nuanta
asaza-te - aseaza-te
pierdul - pierdut

Citat:
''si el a ajut treaba la servici si a plecat la prima ora''
Ce-ai vrut sa zici aici?''a ajut treba'' ce?

Este putin plictisitor si nu prea ai figuri de stil.Te rog sa nu te superi pe mine si sa continui.

Un nou capitol am sa pun. Atentie! nu este corectat! Deoarece in ultimul timp am multe teme si teste si sa ma mai asculte la scoala...


Amintiri

Autocarul isi continua drumul leganat catre o manastire. In el Yukira dormea, brunetul asculta o melodie la I-pod, Riku statea plictisit cu capul lipit de geam si privea peisajul muntos. Muntii din acea regiune erau unii dintre cei mai frumosi din Japonia si erau renumiti pentru partiile de ski si snowboard.
Intre timp Kira incerca sa o scoale din somn pe prietena ei ca sa vada ce reactie are cand observa ca doarme langa brunet. Deodata toata acea plictiseala s-a risipit fiind anuntata sosirea lor la manastire. Brunetul o zdruncina pe Yukira pana cand ea a deschis ochii. Inca somnoroasa, nu si-a dat seama ca defapt persoana care a sculat-o era Yukiru, stia ca trebuie sa fie Kira. Asa ca fara nicio problema baga mana in buzunarul baiatului cautand o lama de guma. Satena tot timpul avea guma de mestecat in buzunarul drept al pantalonilor, buneta stiind foarte bine acest lucru. Insa nimic nu a gasit. Cand a deschis ochii si a vazut ca ea umbla in buzunarul colegului ei de banca, s-a facut rosie ca racul. Isi cere scuze de mii de ori dar raspunsul brunetului era acelasi:
-Nu-i nimic... nu stiai ca eu am stat in locul Kirei ...
Aceste cuvinte fiind spuse toti s-au imbracat si au pornit pe o mica alee ce ducea spre manastirea Anneti. Pe drum bruneta nu a spus nimic fiind inca uimita de intamplarile precedente. Odata in fata manastirei o femeie tanara, de vreo 25 de ani, imbracata intr-un vesmant negru, ii intampina pe adolescenti. In timp ce ea le povestea elevilor tot felul de lucruri, Karen dadea enervata din picior. Deobicei, fata cu parul negru ca abanosul si ochii albastri ca apa marii era o fire linistita numai ca in acel moment Strify o enerva foarte tare. Baiatul tot vorbea cu Ren si nu putea auzi ce are de zis acea tanara femeie. Explicatiile despre manastirea Anneti au durat aproximativ 15 minute, apoi fiind lasati o jumatate de ora sa cumpere suveniruri sau sa stea pe bancile amplasate in spate unde era si un lac.
Kira si Yukira s-au refugiat in acel parculet minunat unde trilurile pasarilor se auzeau neincetat. Din lac sareau uneori niste mici pestisori aurii care sclipeau in razele blande ale soarelui. Albinele zburau din floare-n floare adunand polenul si bazaind in acelasi timp. Privirea fetelor a fost captata de un rododendron rosu cu alb pe margini, era pur si simplu mirific. Nu-si doreau sa plece niciodata dar diriginta spunea alte lucruri.
-Haideti copii! Trebuie sa mergem! Se auzi vocea profesoarei de matematica.
Fetele oftara si se ridicara incet de pe banca indreptandu-se spre autocar. Odata elevii fiind numarati, soferul si-a putut continua drumul catre hotel. Mai aveau doar o ora si jumatate dupa spusele soferului. Fetele stateau plictisite pe scaun mancand chipsuri cumparate de la o benzinarie. Toti elevii erau plictisiti, aproape adormisera, spre bucuria doamnei Rose.
„Bine ca au adormit... nu vreau sa ma doara din nou capul...” isi spune femeia in gand. Intre timp, cand erau la aproximativ 25 de kilometri departare de Kyoto, a inceput o ploaie torentiala. Fulgerele brazdau cerul negru ca smoala iar tunetele zgomotoase te faceau sa te gandesti ca acolo sus, dupa marea de nori negri, se ducea o lupta crancena. Ceata a inceput sa-si faca si ea simtita prezenta, vizibilitatea fiind foarte scazuta. Cu cat se apropiau de destinatie ploaia era din ce in ce mai densa. Diriginta da drumul radioului pentru a putea vedea ce se spunea la vreme.
-Temperatura in capitala Japoniei, Tokio va fi de 10 grade celsius iar in Kyoto de 5 grade. La Kyoto a incepuut o furtuna cu tunete, fulgere si vantul depaseste 120 kilometri pe ora. Locuitorii din Kyoto sunt rugati sa nu iasa afara. Atat pentru prognoza meteo din dupamiaza aceasta. O zi buna in continuare!
-Domnule, ce ne facem? Ajungem in zece minute in Kyoto si afara nu putem iesi!
Soferul ii explica dirigintei ca nu va trebui sa iasa afara deoarece hotelul avea parcare subterana. Femeia se linisti si ii anunta peanolescenti sa-si stranga bagajele. Odata ce au ajuns, Rose le-a dat cardurile de la camere. Kira si Yukira aveau camera numarul 303 iar Riku si Yukiru numarul 304.
La ora opt seara s-a anuntat cina adica intr-un sfert de ora. Bruneta era foarte panicata deoarece nici nu ajunsesera in camere. Cele doua au luat-o la fuga, cu trollerele dupa ele catre camera 303. Mare le-a fost mirarea cand au vazut o camera imensa. Pe mijlocul unui perete se afla un pat matrimonial cu asternuturile colorate in: albastru, verde si alb. In fata patului era o plasma si in camera mai era un dulap cu doua usi glisante, o masuta cu doua scaune si doua pahare si un loc unde sa-si lase trollerurile. Camera era vopsita in doua culori albastru marin si verde praz. Fetele si-au aranjat hainele, apoi coborand la masa. Cand au aflat de la proprietarul hotelului Daxer ca trebuie sa stea la masa cu cei din camera 304, s-au inspaimantat. Cand si cei doi baieti au ajuns, ospatarii au inceput si ei sa serveasca mancarea. Dupa ce au mancat al doilea fel si urma desertul pe satena a apucat-o o durere de burta teribila. S-a scuzat de la masa fugind repede, repejor in camera. Yukira, care dupa cateva secunde si-a dat seama ca era sincura cu cei doi baiati, si-a dorit sa dispara, sa se pulverizeze. A infulecat pe nerasuflate bucata de tort ducandu-se si ea in camera.
„Or avea ceva cu noi de au plecat asa de repede?” se gandeau cei doi prieteni.
Au urcat si ei in camere si apoi la ora noua i-au chemat pe Ren, Strify, Kira, Shin si Yukira in camera lor pentru a juca carti. Toti au acceptat deindata propunerea vrand sa se distreze in aceea seara. Ren, Strify si Kira nu au vrut sa joace carti asa ca s-au sa joace Adevar sau Provocare. Prina intrebare a fost pusa de Ren care o intreba pe Yukira:
-Adevar sau provocare?
Uneori brunetei ii era prea lene pentru a alege provocare desi ea era o fire destul de competitiva si niciodata nu refuza provocarile.
-Este adevarat ca... ca... ca sti sa canti foarte bine la chitara?
-Ei bine... stiu sa cant la chitara de cand eram foarte mica si acum pot sa cant melodiile de la unele formatii, fata nu vroia sa se dea mare cu lucrurile pe care le putea face. Nu-i placea sa zica lucruri numai pentru a se da mare sau pentru ca lumea sa stie ca ea poate sa faca un lucru extraordinar.
Apoi a urmat ca Shin sa-l intrebe pe Yukiru obisnuitele cuvinte: adevar sau provocare? Brunetul a ales pe data provocare.
-Te provoc sa ne povestesti despre trecutul tau! A zis baiatul sfios.
Yu a refuzat imediat, mai apoi hotarandu-se sa le povesteasca celor sase despre sumbrul sau trecut.
-Parintii mei au murit cand aveam numai sapte ani, incepu baiatul, locuiam impreuna cu ei si verisorul mei Kukuru intr-o casa. Kukuru era mai mare decat mine cu opt ani si pur si simplu imi detesta parintii. Intr-o noapte cand afara ploua cu tunete si fugere, la primul etaj al vilei s-au auzit niste impuscaturi. Am fugit repede sa vad ce se intampla si in camera unde dormeau mama si tata se afla un baiat. Lumina era stinsa iar fata nu i se putea distinge in acel intuneric. Persoana se indreapta catre geam si trage draperiile, lumina Lunii intrand intr-o anumita parte. In mijlocul camerei se aflau doua cadavre, cele ale parintilor, care erau luminate de puternica stralucire a Lunii. Nu mai puteam sa ma misc si respiratia mi se intretaia la vederea celor doua persoane drage mie moarte. Apoi mi-am putut da seama ca persoana care-i omorase era chiar Kukuru, verisorul meu. Atunci m-am prabusit pe podea, Kukuru venind langa mine zicandu-mi: „Ti-am urat din tot sufletul parintii deoarece ei au cauzat moartea mamei si a tatei. Acum, intr-un final am reusit sa ma razbun odata pentru totdeauna pe ei. Nu-mi pasa daca voi ajunge in Iad sau daca ma va prinde politia deoarece sunt fericit ca m-am razbunat! Cat despre tine, draga vere...” Nu si-a terminat propozitia doar si-a indreptat pistolul catre inima mea apoi retragandu-l si continuand:
„..nu te voi omori dar iti cer sa ma uiti, sa uiti de mine si sa-ti continui viata. Imi pare rau pentru ce am facut dar imi iubeam foarte mult parintii. Poate, candva ne vom revedea si atunci sigur ma vei ura de moarte. Pana atunci adio, Yukiru!” . Il credeam un adevarat demon venit pe Pamant pentru a aduce numai distrugeri. Apoi a plecat lasandu-ma lesinat pe podea langa trupurile neinsufletite ale mamei si tatei.
Toti ramasera cu adevarat socati la auzul povestii baiatului. Acum isi dadeau seama de ce Yukiru nu a vrut sa le povesteasca, vroia sa uite acea teribila intamplare. Baiatul statea cu capul sprijinit in maini si ofta indelung.
Acea poveste le-a distrus tuturor cheful de a mai juca ceva, asa ca s-au refugiat in camerele lor. Cand fetele au ajuns in camera unde stateau, s-au schimbat repede in pijamale si s-au bagat in paturile moi. Kira a adormit prima in timp ce colega ei privea cerul si stelele. Inca se mai gandea la trecutul colegului ei de banca. Singura lui familie era probabil acel caine care-l astepta totdeauna acasa. Intr-un final a resusit sa adoarma dar tot cu gandul acelei povesti triste. Dorea ca a doua zi sa nu mai fie trist, sa faca ceva amuzant care sa-l faca sa uite tot ce le-a povestit celorlalti si ei. Dar ce putea face? Ce?

Poze:

Karen: http://www.zastavki.com/pictures/1024x768/Anime__003041_.jpg

Shin: http://www.manga-anime.ro/mkportal/modules/gallery/album/a_2453.jpg